Crin
Acum aproape 20 de ani începea să facă politcă. Acum aproape 18 ani începea să apară alături de Radu Câmpeanu, Dinu Patriciu, Horia Rusu, Viorel Cataramă sau cine Dumnezeu mai era prin PNL și prin multiplele sale aripi. Era o speranță a liberalilor. Varujan Voganian îl descria încă înainte de 1996 drept o speranță a politicii românești în general. Era tânăr, avea părul lung, vorbea coerent și frumos. Probabil că Vosganian știa mai bine ce are și în cap.
A ajuns chiar și ministru. Al Tineretului și Sportului. N-a strălucit, căci acolo n-a strălucit niciun ministru, dar a fost, de departe, mult mai onest decât mulți alții care s-au perindat prin scaunul acela.
Apoi s-a întâmplat ceva cu el și a dispărut din viața publică. Prin mârlănia lui Băsescu ați aflat și dumneavoastră ce i s-a întâmplat. S-a retras, oarecum. A fost, în continuare, parlamentar. Dar nu se prea ducea pe la ședințe. Ioan T Morar bate monedă pe acest lucru. Eu n-aș face-o. Atunci când nu era în Parlament pentru a participa alături de colegii lui din toate partidele la vreo nouă șolticărie îl puteai găsi, cel mai ades, în Cișmigiu, plimbându-și fetița. Poate e mult spus "plimbându-și", căci mai mult ea îl plimba pe el de la un tobogan la altul, de la un leagăn la altul. Cu o privire pierdută și cu un chip extrem de trist pe care nu amintirea gloriasă a țării se citea, Crin Antonescu se lăsa tras înainte de către copilul lui.
Poate asta l-a și determinat să revină în politică. Poate asta l-a adus înapoi printre cei vii: gândul la copilul lui și, poate, la alți copii asemeni, pentru care a presupus că are o viziune.
Poate. Dar atunci când s-a întors nu era deloc omul unei viziuni clare ci era mânat de o ură care nu de multe ori i-a încețoșat atât privirea, cât și gândirea. Ură irațională, ură viscerală, ură în stare pură. A urât tot ce-i stătea în cale, tot ce-l împiedica să facă el o Românie mai bună, așa cum și-o imagina el. Discursul lui, programul lui, viziunea lui din ultimii ani pe asta sunt clădite: pe ură.
Crede-mă, domnule Antonescu: mă bucur sincer că n-ai câștigat alegerile. Poate, dacă mai reziști, mai candidezi peste cinci ani. Dar, până atunci, trezește-te, te rog, căci pe ură nu poți construi nici viitorul și nici măcar un vis. Cel mult, dacă vei fi vreodată ales, un lung și greu coșmar.
PS: Oricât de grea ar fi fost viața pentru oricare dintre noi, în ultimii ani, nici Geoană și nici băsescu nu or să îi aducă înapoi pe cei dragi pe care i-am pierdut în perioada asta, domnule Antonescu.
November 24th, 2009 - 09:50
personal nu cred ca uraste. Ura eminamente este un sentiment detestabil si pe care un om de calibrul si inteligenta lui Crin poate sa-l tina in frau. Este un om lovit si incercat de viata…ca multi altii…ca noi toti. Pot insa sa subscriu la LEHAMITE VISCERALA. LA SILA. LA GREATA fata de politicienii de azi…. Se intampla sa fiu concetatean cu dansul si sa-mi fi fost si profesor si sa fi aruncat si vre-o 2,3 mingi de baschet la cos. Nu are nimic de-aface cu asta faptul ca-l stimez si am fost la vot pentru el. Dar acum? Cu cine draq sa votez? Mi-e lehamite si o sa zic pas! Nu-mi merita votul cei doi ramasi in cursa. Si nici tara aceasta nu-i merita….si nici romanii nu merita asemenea prezidentiabili. Mi-e sila si am nevoie de antivomitive urgent….ca sa nu emigrez ieri!
November 24th, 2009 - 22:13
Cum se poate inalta si-apoi impiedica un om in ochii unei natiuni, intr-un timp atat de scurt…
November 26th, 2009 - 02:32
Sunt un vechi cititor al domniei voastre si apreciez ca si construct literar descrierea dlui Antonescu.Insa domnia sa este un angajat al unei firme cu brandul PNL ( partidul a murit a n oara la plecarea grupului Stolojan-Stoica) din grupul Rompetrol si ca atare se supune ordinelor primite de la conducere fara discutie. Poate in acest fel se vor invata si romanii sa voteze rational si nu emotional. Iar timpul nu este mai potrivit decat acum cand putem continua drumul (impleticit si poticnit) catre viitor sau ne putem intoarce in santul din care ne-am zbatut sa iesim 15 ani
November 26th, 2009 - 13:25
nu stiu daca era ura. eu am vazut mai mult disperare. disperere pe care o regasesti la multi romani.
am sa iti dau un exemplu de disperare: campania happyfish impotriva Ridzipoancei.
l-am votat pe Crin antonescu nu neaparat din convingere [desi a existat un element care m-a convins ca are principii] cat din disperarea ca Base va mai ramane 5 ani.
5 ani in care ne puteam indrepta spre un regim autoritar, coroporatist, un regim condus de Don Basescu…
November 28th, 2009 - 21:12
@ Emanuel Atitudinea de neimplicare si sila nu duce decat la dezastre in viata personala si profesionala la fel si in cea politica. Din acest motiv se traieste prost in Romania pentru ca la multi oameni le-a fost sila sa se implice in politica sa faca bine, le-a fost sila sa iasa in strada, le-a fost sila sa gandesca, le-a fost sila sa actioneze, sila sa munceasca. Si astfel au ales cei cu IQ subunitar,nostalgicii, cei scosi cu un mic si o bere au ales pentru cei care le-a fost sila sa se implice si sa se intereseze.
@ McGoogo Trezeste-te in 12 ore Crin s-a aliat cu “mincinosul”, “demagogul” ca sa faca guvern “cei care ne-au mancat 20 ani” Nu stiu la ce te asteptai de la un angajat Rompetrol. Dar asa sunt o mare parte din romani naivi in ale politicii care cred in niste vorbe frumoase.Ba culmea comediei vorbea Crin de moguli si s-au gaist niste naivi sentimentali sa-l creada.